Rusia folosește prizonierii de război ca armă politică împotriva Kievului. Mărturiile rudelor ostaticilor ținuți în Rusia
Ultima dată când Valentina Tkachenko, o mamă a doi copii în vârstă de 35 de ani, din Cernihiv, din nordul Ucrainei, și-a văzut soțul Serhii a fost chiar înainte ca Rusia să-i invadeze țara, scrie Politico.
Serhii, un soldat al Gărzii Naționale, a fost capturat pe 24 februarie anul trecut, ziua în care Moscova a lansat invazia totală a Ucrainei. Unitatea sa păzea centrala nucleară de la Cernobîl când a fost atacată de ruși. Când armata rusă s-a retras de la Cernobîl și din restul regiunii Kiev la sfârșitul lunii martie, l-au luat cu ei pe Serhii și alți 167 de prizonieri.
De atunci, soțiile soldaților capturați au auzit doar o singură dată vești de la ei - o scurtă notă scrisă de mână: „Sunt în viață, totul este în regulă”, trimisă la peste șase luni după ce au fost luați prizonieri.
La fel ca alte mii de rude ale prizonierilor de război ucraineni, Tkachenko a contactat autoritățile ucrainene și Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) și a scris patru scrisori, dar nu a auzit nimic până pe 29 noiembrie. În ziua aceea a primit un apel video pe aplicația Viber.
„A fost Serhii. Am vorbit doar trei minute. Nu aveam voie să-i pun întrebări. De îndată ce am încercat, a clătinat din cap și a spus doar nu. În schimb, a continuat să spună: „Valya, Kievul nu vrea să ne ia înapoi'”, a amintit Tkachenko.
„Apoi a spus că îi pare rău și a încheiat apelul, promițând că mă va suna înapoi dacă va avea vreodată o șansă.”
Tkacenko nu a plecat să manifeste împotriva guvernului, deși proteste de familie au avut loc la Kiev și în alte orașe ucrainene.
Petro Iațenko, purtătorul de cuvânt al personalului de coordonare al Ucrainei pentru tratamentul prizonierilor de război, a declarat pentru POLITICO că alte familii au primit apeluri similare de la soldații ținuți de ruși.
„O persoană nu a mai auzit de o rudă de mai bine de un an și iată că sună și spune că este în viață. Rușii sunt gata să-l schimbe, dar Ucraina nu face nimic. Recent, aceste apeluri au devenit masive. Așadar, am înțeles că aceasta este o campanie pentru a provoca neîncredere în guvern”, a spus Iățenko.
Este o schimbare radicală a politicii din primul an de război, când cele două părți au schimbat în mod regulat prizonieri. În total, 2.598 de persoane s-au întors din captivitatea rusă în timpul a 48 de schimburi, potrivit armatei ucrainene. Cu toate acestea, ultimul schimb major a fost pe 7 august.
„A încetinit cu adevărat din motive care țin de Federația Rusă, dar există motive foarte specifice pentru acest lucru”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski într-o conferință de presă la Kiev săptămâna aceasta.
Refuzul Rusiei de a face schimb de prizonieri pare să aibă ca scop aprinderea tensiunilor în societatea ucraineană, unde nemulțumirea față de Zelensky este în creștere în urma contraofensivei dezamăgitoare din acest an, iar starea de spirit devine sumbră, deoarece ajutorul crucial pentru Ucraina a fost blocat în Senatul SUA și de Ungaria în UE.
 (5).webp)
