Voluntar în România. Povestea juristei care a devenit voluntar SMURD după ce a învins o boală grea
Acţiunile de voluntariat mişca lumea, însă la noi sunt privite ca un fel de muncă patriotică.
Suntem la coada clasamentului în Europa, cu un procent de numai 3,2 % de oameni care activează spre binele comun, fără să fie plătiţi. Joi, de Ziua Internaţională a Voluntariatului, câţiva dintre cei care îşi ajută semenii, ne spun că această muncă le face şi lor bine.
Este ora prânzului la cantina asociaţiei "Bucuria Darului" din Braşov, unde 500 de oameni sărmani primesc zilnic o masă caldă. Romică Martinaş vine aici după schimbul 3, să gătească.
Romică Martinaş, voluntar: "Soţia mea mă vede că radiez, sunt mulţumit, nu sunt obosit şi acasă continuu tot aşa în bucătărie. Ajut, îmi dă stare de bine, de mulţumire."
Sânziana Vatră, Asociaţia "Bucuria Darului": "Interacţiunea cu beneficiarii este o terapie în sine, să vadă că munca pe care ei o depun are rezultat şi asta are un impact puternic pentru ei."
Iulia Pătru, de profesie jurist, a devenit voluntar la SMURD acum 4 ani, după ce a învins o boală grea. A decis să ajute oamenii bolnavi şi să le spună povestea ei, ca să le dea curaj.
Iulia Pătru, voluntar SMURD: "Veneam după o luptă care nu este uşoară, care mă secătuise de energie în toate planurile, şi fizic, şi psihic, şi emoţional. Şi mi-au spus:"Pentru mine sunteţi un exemplu, de astăzi înainte, de câte ori mi-e rău, mă voi gândi la dumneavoastră". Şi, sincer, mă simt bine."
Asemenea oameni, care se străduiesc să alunge sărăcia ori lupta pentru mediu sau îmbunătăţirea educaţiei sunt, totuşi, o raritate în România. Doar 3,2 la sută dintre români s-au pus la dispoziţia unei organizaţii care vizează binele comun, ceea ce ne clasează pe ultimul loc în Europa.
Diferenţele sunt şi mai mari când vine vorba de activităţi informale de voluntariat, deci de orice gest pe care un cetăţean îl face pentru bunul mers al societăţii. În vreme ce aproape toţi olandezii şi finlandezii se implica, românii rămân la coada listei. În urma noastră sunt doar ciprioţii şi maltezii, care ne depăşesc însă la acţiunile de voluntariat organizate.
Mariana Pașca, voluntar pentru drepturile copiilor abandonaţi: "În Olanda au ore de voluntariat de la şcoală, în programa scolara, copiii sunt educaţi pentru acest lucru."
Există şi români care au trecut graniţele ţării pentru a face bine. De pildă, Alexandra Dafina, medic stomatolog, i-a ajutat pe refugiaţii din Irak şi din Germania, dar a fost şi în Etiopia sau Uganda.
Alexandra Dafina, medic stomatolog voluntar: "Nu contează ceea ce faci, care e jobul tău, poţi să ajuţi extraordinar de mult dacă mergi acolo. Ştii ce e fain în Uganda? Că au felul acesta când le mulţumeşti le zici uaku zegusima şi ei răspund uaku ceane ceane, adică îţi mulţumesc mult că mi-ai mulţumit. Mi s-a părut extraordinar"
Darius Mîndroc şi-a plătit singur deplasarea până în Thailanda, ca să-i înveţe engleză pe copiii de acolo.
Darius Mîndroc, voluntar şi vice preşedinte AISEC: "A fost şi şocul cultural cu mâncarea, climă, dar m-am adaptat destul de repede şi a fost o experienţă care m-a ajutat foarte tare să mă dezvolt profesional."
42% dintre tinerii români care fac voluntariat spun că aceste activităţi i-au ajutat, ulterior, în carieră. Iar 75% recunosc că astfel şi-au dezvoltat capacitatea de a relaţiona cu ceilalţi.
